"O investiție, este o investiție."
Contactează-ne: +40 745 958 584

Impozitul pe chirii și impozitul pe clădiri în 2018

Impozitarea veniturilor din chirii

Impozitul pe chirii scade de la 16% la 10% și se aplică la o bază de 60% din valoarea chiriei.

Cod Fiscal:

ART. 84 – Stabilirea venitului net anual din cedarea folosinței bunurilor

(3) Venitul net din cedarea folosinței bunurilor se stabilește prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 40% asupra venitului brut.

Veniturile se declară individual prin declarația 200, până pe data de 25 mai a anului următor pentru anul precedent.

Impozitarea imobilelor se face în funcție de destinația lor, fiind luate în considerare trei mari categorii și modurile aferente de impozitare. Potrivit legislației fiscale, dacă spațiul e nerezidențial, modul de calcul e relativ simplu. Altfel stă situația dacă e vorba de un spațiu mixt, în care spațiul de locuit e sau nu delimitat de cel aferent activității firmei sau persoanei fizice autorizate (PFA). Apoi, mai contează și cum se plătesc utilitățile la un astfel de spațiu mixt. În orice caz, primul termen de plată al impozitului e chiar curând, în primăvară.

Persoanele fizice care au imobile în proprietate plătesc impozit diferit în funcție de destinația imobilului respectiv, potrivit Codului fiscal. Într-un fel se pune problema dacă imobilul e doar pentru locuit, alta e situația când nu are scop de locuit. Însă cea mai complicată ipoteză e cea în care spațiul respectiv e și sediu social și locuință în același timp.

Înainte de a vorbi despre fiecare situație în parte, trebuie amintit faptul că impozitul anual trebuie achitat în două tranșe egale la Direcțiile de taxe și impozite ale primăriilor. Potrivit legii, datele sunt 31 martie și 30 septembrie, dar pentru că aceste două zile pică la finalul săptămânii, termenele-limită sunt 2 aprilie și 1 octombrie.

Modul de calcul al impozitului la imobilul nerezidențial

Dacă imobilul unde funcționează firma este unul trecut în acte ca spațiu nerezidențial, atunci impozitul se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2-1,3% (în funcţie de decizia consiliului local) asupra:

  • valorii finale a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii cinci ani anteriori anului de referinţă (2018), adică perioada 2013-2017;
  • valorii rezultate dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii cinci ani anteriori anului de referinţă, respectiv perioada 2013-2017; raportul de evaluare se depune în copie, la organul fiscal local, ca anexă la declaraţia contribuabilului privind destinaţia clădirii deţinute;
  • valorii care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor mai noi de cinci ani (dobândite în ultimii cinci ani).

Dacă aveți în proprietate un imobil mai vechi de cinci sau sau cumpărat cu cel puțin cinci ani în urmă, pentru care nu există raport de reevaluare depus, impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate ȋn cazul ȋn care clădirea ar fi rezidenţială.

Proprietate folosită și ca locuință și ca sediu social

Amintim aici de proprietăți care au o destinație mixtă: sunt folosite și ca locuință și ca sediu social. Modul de calcul al impozitului diferă aici în funcție de posibilitatea de a determina (din documentația cadastrală sau din contractul de închiriere), care e spațiul de locuit și care e cel folosit de firmă, în sensul în care cele două se suprapun sau nu.

Prima variantă e cea în care cele două spații se pot identifica separat, adică nu se suprapun. Impozitul total de plată pentru imobilul respectiv e format din două componente: impozitul pentru suprafața folosită în scop rezidențial plus impozitul pentru suprafața folosită în scop nerezidențial.

În această situaţie, pentru a se conforma, proprietarul persoană fizică trebuie să obţină un raport de evaluare, întocmit de un evaluator autorizat, urmând ca impozitul să fie calculat prin însumarea impozitului pentru partea rezidenţială cu cel aferent părţii nerezidenţiale.

Dacă însă spațiile nu se pot identifica, atunci avem mai multe ipoteze de calcul:

  • la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfășoară nicio activitate economică: în acest caz, impozitul se calculează ca şi cȃnd clădirea este utilizată ȋn scop rezidenţial;
  • aceeași ipoteză ca mai sus, dar cheltuielile cu utilităţile sunt în sarcina operatorului economic (firmă, persoană fizică autorizată etc.): în acest caz, impozitul se calculează ca şi cȃnd clădirea este utilizată ȋn scop nerezidenţial (cote cuprinse între 0,2% și 1,3%, în funcție de decizia consiliului local); cu alte cuvinte, dacă cheltuielile cu utilitățile nu sunt achitate de proprietarul persoană fizică, impozitul datorat va fi unul nerezidenţial;
  • dacă cheltuielile cu utilitățile nu sunt înregistrate în sarcina persoanei care desfășoară activitatea economică, impozitul pe clădiri se calculează ca şi cȃnd clădirea este utilizată ȋn scop rezidenţial.

Practic, proprietarii persoane fizice care au înregistrate și activități economice la adresa la care locuiesc plătesc un impozit similar celui aplicat locuințelor, dacă nu au suprafețele delimitate (care pentru locuit și care pentru activitate) și dacă nu înregistrează pe activitate cheltuielile cu utilităţile (energie electrică, gaze naturale, termoficare, apă, canalizare).

Lasă un Mesaj

Adresa ta de email nu va fi afișată.